Prima pagină

Noutăți despre țestoasa de Florida

Lasă un comentariu

Îndrăgită de copii și bunici, sursă de inspirație pentru Țestoasele Ninja, aducătoare de profit pentru industria pet-shop-urilor și generatoare de dezechilibre ecologice…

Omiprezenta țestoasă de Florida (Trachemys scripta elegans) se numără probabil printre cele mai frumoase reptile dar este și una dintre cele mai detestate de majoritatea conservaționiștilor, fiind inclusă în top 100 al celor mai periculoase specii invazive din lume.

Scenariul este același pe tot globul: un copil primește o mică țestoasă cumpărată de la pet-shop, aceasta crește rapid, interesul pentru ea scade în același ritm iar în final părinții hotărăsc că e mai bine pentru toată lumea ca animalul să fie eliberat în cel mai apropiat lac. Și astfel încep problemele pentru speciile native.

Adult

Adult

În România țestoasele cu tâmple roșii au apărut la vânzare după „revoluție”. Pe teritoriul Uniunii Europene a fost interzis comerțul cu această subspecie din 1997, dar importatorii au continuat să aducă specia sub formă de rase cu colorit galben sau portocaliu. Într-un final s-au reorientat spre alte specii exotice iar Trachemys a dispărut cu desăvârșire din magazine.

46. Testoasa de Florida

Județele cu prezență confirmată

Țările din jurul Mediteranei au de mulți ani populații reproducătoare, dar la noi acest lucru era considerat aproape imposibil. Se știe însă că speciile invazive fac casă bună cu încălzirea globală…

De ani buni monitorizez țestoasele de Florida din București și am avut ocazia să observ cum se curtează, cum se împerechează și chiar cum depun ouăle. Dar de la a depune ouă și până la a ieși din ele o nouă generație, e cale lungă. Se putea spune pe bună dreptate că ouăle nu erau fertile, că adâncimea și tipul solului nu sunt adecvate pentru eclozare, că poate câinii vagabonzi și șobolanii distrug cuiburile, sau că juvenili nu pot supraviețui hibernării, etc.

Pereche

Pereche primăvara

Așa că pentru a elimina orice dubiu, voi prezenta acum doar locațiile descoperite de mine în care Trachemys scripta a eclozat în natură alături de puii speciei native Emys orbicularis: 1) Parcul Circului, 2) Parcul Carol, 3) Parcul Natural Văcărești, 4) Parcul Tineretului.

Pui

Pui eclozat în sălbăticie, observat anul acesta

O soluție simplă de reducere a impactului speciei americane și care să implice  costuri scăzute este segregarea. Țestoasele native pot fi duse în lacurile naturale, râurile sau ariile protejate din oraș iar cele alohtone pot să trăiască în lacurile antropice izolate pentru a servi ca resursă educațională pentru publicul larg.

Fiți așadar cu ochii după țestoasele exotice, e posibil să se reproducă și în parcul de lângă voi.

Pe curând!

 

Reclame

Magia mormolocilor

Lasă un comentariu

Vara nu este tocmai ușor să găsești reptile și amfibieni, majoritatea încercând să scape de căldura necruțătoare retrăgându-se în pământ sau mutându-și perioada de activitate pe durata nopții.

Dar această regulă are o excepție extraordinară sub forma fascinantelor larve de broaște și tritoni. Orice baltă merită explorată în căutarea creaturilor ciudate cu branhii filamentoase și picioare ce pot varia de la zero la patru.

În vacanța de vară putem găsi prin ochiurile de apă chiar broaște cu coadă și mormoloci gigant!

P1190773

Coada se va resorbi în câteva zile

P1190831

Mormolocii pot avea între 1 și … 18 centimetri

Ce ne trebuie?

  1. Minciog ușor de plastic, de preferat cu coadă lungă;
  2. Recipient transparent pentru observații;
  3. Telefon pentru fotografii și comunicat rudelor rezultatul expedițiilor;
  4. Pălărie sau șapcă, apă de băut, puțină cremă de soare și multă curiozitate!
64644913_2399412100124127_3221054974683250688_o

Ne jucăm și învățăm

IMG_0005

Broasca rugoasă verde poate depune până la 15000 de ouă!

Iată și cartea mea pentru plajă, pe care v-o recomand cu multă … căldură: 😉

Vacanță frumoasă, lectură plăcută și spor la observații!

Subspecie nouă pentru țară!

Un comentariu

Nici nu am terminat investigațiile privind precedenta reptilă descoperită la noi, căci iată,  un nou tip de șopârlă a apărut în România. Un herpetolog nu are timp să se plictisească, iar unul urban cu atât mai puțin.

IMG_20190615_120321

Habitat & herpetolog 🙂

Dezvoltarea economiei a însemnat și crearea unor mari centre de afaceri, care pe lângă beton și sticlă au și niște interesante zone verzi concepute de peisagiști pentru a reduce temperatura locală și stresul angajaților. Părculețele sunt de cele mai multe ori gândite ca un amestec de gazon englezesc, roci calcaroase și arbuști mediteraneeni.

IMG_0058

Arbuștii buclucași

Împreună cu aceștia din urmă a sosit din Italia și subspecia fotografiată acum,  șopârla de ziduri italiană (Podarcis muralis maculiventris).

IMG_0037

Mascul

IMG_20190622_123745

Abdomenul  pătat

IMG_0053

Pereche

IMG_0075

Juvenil

Așadar avem o populație mare de șopârle de ziduri italiene (a nu se confunda cu șopârlele italiene de ziduri 🙂 ) în nordul Bucureștiului, departe de arealul lor originar.

Map_Sub_147

Distribuția inițială

New Bitmap Image

Arealul ocupat în București

Vor rezista la noi? Cu siguranță.

Vor afecta fauna locală? Nu prea au ce în mediul acela construit de la zero.

Au prădători? Doar pe Killer și gașca lui.

IMG_0077

Pe curând!

O nouă șopârlă în România

Un comentariu

De cele mai multe ori speciile de reptile sau amfibieni ajung să populeze zone din afara arealului original datorită posesorilor de animale exotice care se plictisesc la un moment dat de achiziția lor și decid să îi ofere „o viață mai bună”.

Dar există și situații când anumite specii sunt aduse neintenționat, de regulă împreună cu roci, sol sau plante luate din habitate naturale și comercializate în alte regiuni drept decorațiuni pentru grădină.

Acesta este și cazul pentru cea mai nouă adiție la herpetofauna țării noastre, șopârla italiană de ziduri, descoperită primăvara aceasta în București.

Originară din Peninsula Apenină, această specie adaptabilă a pătruns alături de mărfuri în foarte multe zone ale Europei printre care Muntenegru, Spania, Franța, Albania, Portugalia, Grecia, Olanda sau Belgia.

Dar a colonizat și Asia, fiind documentată în Cipru și Turcia. A ajuns și pe continentul african, în Libia si Tunisia. Deosebit de interesant este faptul că o duce bine chiar în America de Nord, de exemplu în New York, Kansas, New Jersey și California.

IMG_0088

Șopârla italiană de ziduri (Podarcis siculus campestris)

IMG_0087

Șopârla italiană de ziduri (Podarcis siculus campestris)

IMG_0069

Habitatul unei populații sănătoase

45. Soparla italiana de ziduri (Podarcis siculus)

Distribuția în România

a4

Obosiți după zeci de exemplare documentate (Marius și subsemnatul)

IMG_0091

Șopârla italiană de ziduri (Podarcis siculus campestris)

Să fim deci foarte atenți în grădinile botanice sau magazinele pentru amenajări exterioare; mari descoperi putem face chiar la mică distanță de casă.

Pe curând!

 

Prima țestoasă, ultimul pițigoi

Lasă un comentariu

E foarte greu să găsești în ziua de astăzi locuri unde „mâna omului nu a pus niciodată piciorul”, dar nu imposibil. O categorie aparte de astfel de zone o reprezintă cele de fontieră din sudul țării, care încă mai ascund suficiente habitate interesante.

Habitat

Hibernacul

Unelte

Siguranța înainte de toate

IMG_20190323_120937 (1)

Habitat ideal pentru amfibieni

Evident că este foarte palpitant să descoperi specii rare în locuri în care nu era cunoscută existența lor, dar uneori cred că este nevoie să mai și încetinim, să contemplăm și poate să încercăm să vedem lumea prin ochii animalelor pe care le iubim.

De aceea mi-am făcut timp să admir pur și simplu o bună bucată de vreme brotăcelul răsăritean. O fi o specie destul de răspândită, dar aspecul sau exotic mă face să mă simt privilegiat atunci când mă aflu în prezența lui.

IMG_0017

Hyla orientalis

O altă experiență interesantă din această primăvară a fost localizarea adăposturilor comune de țestoase dobrogene. Puține lucruri se pot compara cu emoția de a sta nemișcat pe burtă dimineața la gura galeriei, când prietenii cu carapace ies tacticos unul după altul pentru a se sori și a se hrăni în jurul tău.

Tes gra

Prima galerie cu Testudo graeca

T gra

O altă locație

Și cum admiram eu țestoasele am simțit că sunt la rândul meu privit. Nu erau cei de la Poliția de Frontieră pe care îi anunțăm de fiecare dată despre intențiile și itinerariile noastre, ci Pițigoii de Livadă! 🙂

După nouă ani de căutări am reușit să văd în sfârșit cea de a noua și ultima specie de pițigoi care îmi mai lipsea din fauna țării.

Poe lug

Poecile lugubris

Festina lente!

 

 

 

 

 

 

 

 

Older Entries