Prima pagină

Broasca rugoasă brună

Lasă un comentariu

Greu de crezut, dar unul dintre cei mai interesanți amfibieni de la noi a ajuns să fie preț de câteva secole și unul dintre cele mai hulite și persecutate animale.

1

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Majoritatea copiilor râd acum la auzul poveștilor cu broscoi magici care dau râie sau negi celor ce îndrăznesc să îi atingă, dar mulți bunici încă se jură că este purul adevăr; ba chiar o mătușă de a unui vecin de-al lor a pățit-o când erau ei tineri și plecau cu caprele pe deal.

Suntem însă în secolul XXI și trebuie să ne fie foarte clar că Pământul nu este plat, pisicile negre nu aduc ghinion, cucuvelele nu prevestesc vreo moștenire și broaștele nu au râie.

2

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Dar de unde să fi provenit acest mit?

Teoria mea are legătură cu ocupația străveche a locuitorilor țării noastre și anume păstoritul. Săracii țărani de odinioară munceau foarte mult cu și pentru animalele din ogradă. Le tundeau, le mulgeau, le hrăneau și le plimbau. Problema este că în acele timpuri îndepărtate igiena personală nu era primordială. Și nu doar în rândul păstorilor.

Drept consecință, un acarian parazit exclusiv pe mamifere, numit Sarcoptes scabiei, o ducea la la fel de bine pe pielea unui cioban ca pe a unei capre, a unui câine sau a unui porc. Iritațiile astfel dobândite erau inestetice și enervante.

În același timp, pentru a face loc satelor și pășunilor, multe păduri au început să fie defrișate. Se dorea mai mult pământ arabil dar și un număr mai mic de lupi. Așa că în marginea codrilor au răsărit adăposturile vitelor, cu grămezile lor de furaje și bălegar, adevărați magneți pentru insecte. Iar acele insecte au atras, ați ghicit, amfibienii din pădure, printre care și broaștele Bufo.

Având pielea bogată în glande tegumentare, broasca maronie găsită dormind într-o grămadă de lemne a fost paratrăsnetul perfect pentru frustrările ciobanului cu pielea vrașite. Doar nu era să dea vina pentru bubele și mâncărimile sale pe vitele care îl hrăneau și îl îmbrăcau sau pe câinii care îi păzeau agoniseala. Și așa a ocărât-o ca broască … râioasă.

3

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Să vedem ce e cu negii acum.

Cu toții știm că arată ca niște protuberanțe ale pielii, preponderent închise la culoare. Mai puțin cunoscut este faptul că resposabil pentru apariția lor nu este deochiul, blestemul sau broscoiul, ci un virus. Și nu un virus care este prezent pe broaște ci unul specific nouă, virusul papiloma uman. Iar cea mai bună metodă pentru prevenirea infecțiilor este, evident, igiena cea neglijată în trecut.

6

Habitat

Camuflaj

Camuflaj

Frumoasa broască rugoasă brună (Bufo bufo), cu ochii ei ca de chihlimbar, este răspândită în toate județele României unde populează pădurile întinse de foioase și de amestec.

Una din trăsăturile cele mai deosebite ale acestei specii nu este însă pielea, ci migrația de primăvară. Broaștele utilizează un habitat pentru activitatea terestră și hibernare iar un altul pentru reproducere. Astfel că după terminarea iernii și topirea zăpezilor călătoresc și câțiva kilometri în căutarea bălților temporare unde vor depune șiragurile cu mii de ouă.

Iar în timpul acestor migrații masive are loc și acuplarea, perechile formându-se înainte ca partenerii să ajungă în apă.

7

Pereche

8

Depunera ouălor

Un alt mit, de această dată inofensiv, legat de peregrinarea din primăvară ar fi că mamele își cară puii în spate. 🙂

Dacă vreți să aflați mai multe despre fascinanta lume a broaștelor mici și mari, terestre sau arboricole, diurne și nocturne, atunci vă recomand această minunată carte:

IMG_0003

The Book of Frogs – A Life-Size Guide to Six Hundred Species from Around the World (click pentru link)

Spor la observații!

Salamandra – zece (ne)adevăruri fascinante

2 comentarii

Cam toată lumea știe ce este salamandra (Salamandra salamandra), și anume o mică șopârlă veninoasă, unică în lume datorită rezistenței sale neobișnuite la temperaturi foarte înalte.

S (1)

Salamandra (Salamandra salamandra)

Dacă afirmația de mai sus nu ți-a ridicat niciun semn de întrebare, atunci e musai să citești acest articol până la capăt. Iar dacă crezi că știi deja totul despre ele, eu zic să arunci totuși un ochi peste rândurile care urmează, s-ar putea să fii surprins.

1. Salamandra (numită și solomâzdră sau șulemendriță) nu este o șopârlă. Este un amfibian și nu o reptilă, adică nu are solzi ci pielea umedă. Practic e un fel de broască cu coadă.

2. Deși chiar și în unele cărți de specialitate se spune acest lucru, nu este un animal veninos. Salamandra este de fapt otrăvitoare. Ceea ce înseamnă că nu injectează toxine prin intermediul mușcăturii, ci pielea ei conține substanțe care pot creea probleme celor care vor să o mănânce.

Map

Răspândirea în România

3. Săraca ființă nu este rezistentă la foc și nici nu se naște din jăratic. Originea mitului este următoarea: trăind predominant în pădurile de fag exploatate pentru lemne de sobă și hibernând în stive de bușteni, anumite exemplare sfârșeau aruncate în foc împreună cu butucii printre care dormeau și astfel cu ultimele puteri încercau să se salveze din vatră.

H

Habitat

4. Salamandra nu depune ouă în bălți ca alți amfibieni, ci eliberează în zone line ale pârâurilor câteva zeci de larve acvatice care respiră prin branhii externe. Am putea spune că naște dar mai corect ar fi să zicem că este ovovivipară. Adică puii ies din ouă cât încă acestea se află în interiorul mamei, apoi sunt expulzați.

5. Nu este bună înotătoare și se poate îneca în apă adâncă. Adulții nu prea au treabă cu apa, în afara femelelor care intră doar cu partea posterioară a corpului în pârâuri. Așa că nu este deloc indicat să le facem un bine mutându-le în cel mai apropiat lac.

6. Cu siguranță este cea mai cunoscută specie de salamandră din Europa dar nu singura. Mai există altele opt. Unele complet negre, altele în întregime portocalii. Și toate sunt adevărate bijuterii ale naturii.

S (3)

Salamandra (Salamandra salamandra)

7. Salamandra nu este chiar micuță, ci din contră. Adulții depășesc frecvent douăzeci de centimetri și pot atinge chiar 28 cm.

8. Aceste ființe nu sunt atât de efemere pe cât se crede. Lăsate în voia lor trăiesc peste două decenii, existând și cazuri când au atins cincizeci de ani.

9. Desenul fiecărui individ este unic, precum amprentele noastre. Astfel că exemplarele pot fi recunoscute de către naturaliștii care le îndrăgesc sau le studiază.

Echipa

Gabi & Corina – cei mai mari fani ai salamandrelor pe care îi cunosc

10. Salamandra este o specie vulnerabilă, trecută în Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Defrișările masive din Carpați și managementul defectuos al pârâurilor distrug populații întregi. Trebuie să avem mai multă grijă de pădurile noastre.

În concluzie, orice întâlnire cu delicata salamandră trebuie să fie un mare prilej de bucurie!

Nu eliberați animale din pet-shop în natură! Studiu de caz: broasca africană cu gheare

Un comentariu

Poate vi se va părea că broasca africană cu gheare (Xenopus laevis) nu prea are de a face cu tema acestui site, herpetofauna României, dar fix în aceeași situație s-a aflat și țestoasa americană (Trachemys scripta) la un moment dat. Poate că dacă atunci cineva ar fi luat atitudine, numărul celor abandonate ar fi fost astăzi mult mai mic.

După  cum am mai spus, speciile invazive merg mână în mână cu schimbările climatice. Probabil că nu mă pot lupta cu cele din urmă, însă consider că în privința primei amenințări la adresea biodiversității noastre pot face ceva. Mai ales dacă voi mă veți ajuta să transmit mesajul către un public cât mai larg.

a

Broaște africane cu gheare (Xenopus laevis), forma albinoasă

Așadar, în lupta cu speciile exotice problematice există următorii mari pași: prevenția, detecția și eradicarea.

Dacă eradicarea dă greș, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci urmează izolarea și apoi managementul.

Ca și în medicină, este însă mult mai simplu să previi decât să tratezi. Prevenția este cea mai importantă măsură posibilă, iar ea se poate face prin informare și educație. Trebuie să știm că nu este nici legal și nici moral să eliberăm în natură specii exotice provenite din comerțul cu animale de companie. Și trebuie să înțelegem de ce.

Încă nu a fost confirmată la noi prezența în sălbăticie a broaștei africane (și sincer sper să nu se întâmple asta niciodată), dar un mesaj primit recent de la cineva care tocmai urma să elibereze specia într-un lac și a fost convins să renunțe în ultima clipă, m-a determinat să scriu despre ele.

Sunt mici, sunt drăguțe, sunt ieftine, sunt prezente în cam toate mall-urile și sunt…mortale. Nu pentru noi oamenii, ci pentru broaștele din întreaga lume. Poate credeți că exagerez, dar multe specii au intrat în declin sau chiar au și dispărut din cauza broaștei africane cu gheare. Nu pentru că le face concurență, nu pentru că le mănâncă, ci pentru că este vectorul temutei boli care a decimat populații de amfibieni peste tot în lume: chytridomicoza.

Broasca africană cu gheare este purtătorul patogenului, dar nu dezvoltă și maladia. Patogenul în cauza nu este un virus sau o bacterie, ci o ciupercă care trăiește pe pielea amfibienilor, numită Batrachochytrium dendrobatidis.

Efectele pe plan mondial sunt dramatice. Aproape o sută de specii de broaște au dispărut din cauza acestui patogen. Alte cinci sute au intrat în declin.

Broasca africană cu gheare a fost introdusă în America de Nord, Asia și America de Sud. Iar în Europa ea este prezentă deja în câteva țări, unde se încearcă pe cât posibil eradicarea populațiilor: Marea Britanie, Olanda, Franța, Portugalia, Germania, Spania și Italia.

2

Broasca africană cu gheare (Xenopus laevis)

Nu este cazul să ne jucăm cu șansele de supraviețuire ale broaștelor native introducând în natură una care chiar nu are ce căuta la noi și este problematică peste tot in lume. Și așa avem puține specii de amfibieni, majoritatea amenințate și trecute în Cartea Roșie a Vertebratelor din România.

În concluzie, nu eliberați broaștele de la pet-shop în lacuri, fie ele antropice sau naturale. Dați-le în adopție sau încercați să le returnați în magazine.

Iar dacă observați specia undeva în natură va rog să mă contactați. Voi încerca să ajung în cel mai scurt timp pentru a interveni dacă este vorba de București și împrejurimi, iar dacă discutăm de o altă zonă a țării vă voi pune în legătură cu cel mai apropiat specialist.

Vă mulțumesc!

Șarpele de stepă

Lasă un comentariu

Cel mai rapid șarpe de la noi își folosește viteza pentru a alerga în legea lui după șoareci și șopârle prin sudul țării, nu pentru a urmări oamenii cu ofidiofobie.

1 Adult

Șarpele de stepă (Dolichophis caspius)

Din când în când gonește și după parteneri și păsări, dar niciodată după pașnicii naturaliști.

Însă chiar și această adaptare nu îi este din păcate suficientă pentru a fugi din calea automobilelor sau a vreunui localnic cu sapa în mâna pus pe fapte de vitejie, marcat de toate miturile care circulă în jurul speciei.

2 Habitat

Habitat dobrogean

De-a lungul timpului șarpele de stepă a fost cunoscut în popor sub multe alte denumiri: șarpe sur, balaur mic, șarpe de dudău, șarpe de sadină, șarpe rău sau șarpe cu abdomen galben.

Și nici zoologii nu s-au lăsat mai prejos, plimbându-l de-a lungul secolelor prin câteva genuri, specii și subspecii până să se hotărască la Dolicophis caspius: Zamenis gemonensis, Hierophis caspius, Coluber jugularis.

Important este că vorbim despre un șarpe frumos, de talie mareneveninos, cu coadă lungă și cap relativ mic, incapabil de a înghiți vaci, câini sau copii. Dorsal este gri-maroniu fără pete, pe burtă este alb-gălbui, iar juvenilii prezintă și dungi transversal pe spate. Adulții au dimensiuni cuprinse între 120 și 200 cm, excepțional mai mult.

4 Adult

Șarpele de stepă (Dolichophis caspius)

Trăiește în habitate deschise precum pante stâncoase, râpe și liziere de păduri, dar uneori mai pătrunde și în zonele urbane pentru a se înfrupta din șobolanii care infestează orașele.

5 Juvenil

Juvenil

Șarpele de stepă este considerat o specie vulnerabilă, cu o populație de câteva mii de indivizi răspândită din Banat până în sudul Moldovei și Dobrogea iar principalele amenințări la adresa sa sunt distrugerea, degradarea și fragmentarea habitatelor prin extinderea suprafețelor agricole, la care se adaugă mortalitatea în traficul rutier și uciderea deliberată.

3 Distributia

Județele cu prezență confirmată

Bucurați-vă așadar când vedeți unul sorindu-se dimineața pe ruinele unei cetăți de la malul marii sau cățărat într-un arbust.

5.1

Histria

Atâta timp cât îl veți atinge doar cu privirea vă promit că nu își va mușca coada pentru a se transforma într-un cerc care să vă fugărească, nu vă va trage după el într-un bârlog plin cu nestemate și nici nu își va folosi ochii mari pentru a vă hipnotiza.

Iar dacă la fel ca mine considerați șerpii ca fiind frumoși si fascinanți, nicidecum răi sau șireți, atunci vă recomand din toată inima această carte:

6 Carte

The Book of Snakes de Mark O’Shea (click pentru link)

Spor la observații!

2019 pe scurt

Lasă un comentariu

Pentru herpetologia românească 2019 a fost unul dintre cei mai buni ani, în opinia mea plasându-se alături de cei în care s-a redescoperit Eryx sau în care ne-a vizitat Caretta.

În primul rând am avut parte de niște schimbări taxonomice majore. Pe unele le anticipam, iar altele ne-au demonstrat câte mai sunt de descoperit pe bătrânul continent. Să începem!

Subspecia broaștei de pământ verzi prezente la noi a fost ridicată la rang de specie, astfel Pelobates syriacus balcanicus a devenit Pelobates balcanicus.

1 Pel bal

Pelobates balcanicus

La gușterul vărgat dobrogean am avut parte de un șoc de proporții și anume că nu face parte din specia din care credeam, ci din cu totul alta. Așadar, nu avem în țară Lacerta trilineata, ci Lacerta diplochondrodes. Diplochondrodes, nu Diplodocus. 🙂

3 Lac dip

Lacerta diplochondrodes

Cea mai așteptată schimbare a fost cea legată de vipera de silvostepă, care din subspecie a viperei comune a fost reevaluată ca specie de sine stătătoare, Vipera nikolskii.

2 Vip nik

Vipera nikolskii

Însă adevăratele surprize nu au venit din eprubetele cu ADN, ci din observațiile de teren.

3.1

Prin jungla urbană

Astfel herpetofauna României s-a îmbogățit în acest an cu două șopârle noi. În plus, am confirmat și reproducerea uneia descoperite vara trecută:

IMG_0025

Podarcis siculus campestris (click pentru detalii)

5 P m mac

Podarcis muralis maculiventris (click pentru detalii)

6 Med dan

Mediodactylus danilewskii danilewskii (click pentru detalii)

Ca de obicei, la sfârșitul sezonului aș vrea să vă recomand ceva de citit.  Pentru început un site deosebit născut din pasiune pură – Enciclopedia șerpilor din România. Garantez pentru acuratețea informaților, îl știu bine pe consultant: 😉

New Bitmap Image

Şerpedia

Apoi, această carte revoluționară, ideală de pus sub brad. Este despre șerpii din toată lumea și mai ales din toate timpurile. Sau mai bine zis șopârlele-șerpi…

8 Carte 2

The Origin of Snakes – Morphology and the Fossil Record, 2019

Sărbători fericite și să ne vedem cu bine în 2020!

 

Older Entries