Prima pagină

Nu eliberați broaște din pet-shop în natură! Studiu de caz: broasca africană cu gheare

Un comentariu

Poate vi se va părea că broasca africană cu gheare (Xenopus laevis) nu prea are de a face cu tema acestui site, herpetofauna României, dar fix în aceeași situație s-a aflat și țestoasa americană (Trachemys scripta) la un moment dat. Poate că dacă atunci cineva ar fi luat atitudine, numărul celor abandonate ar fi fost astăzi mult mai mic.

După  cum am mai spus, speciile invazive merg mână în mână cu schimbările climatice. Probabil că nu mă pot lupta cu cele din urmă, însă consider că în privința primei amenințări la adresea biodiversității noastre pot face ceva. Mai ales dacă voi mă veți ajuta să transmit mesajul către un public cât mai larg.

a

Broasca africană cu gheare (Xenopus laevis), forma albinoasă

Așadar, în lupta cu speciile exotice problematice există următorii mari pași: prevenția, detecția și eradicarea.

Dacă eradicarea dă greș, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, atunci urmează izolarea și apoi managementul.

Ca și în medicină, este însă mult mai simplu să previi decât să tratezi. Prevenția este cea mai importantă măsură posibilă, iar ea se poate face prin informare și educație. Trebuie să știm că nu este nici legal și nici moral să eliberăm în natură specii exotice provenite din comerțul cu animale de companie. Și trebuie să înțelegem de ce.

Încă nu a fost confirmată la noi prezența în sălbăticie a broaștei africane (și sincer sper să nu se întâmple asta niciodată), dar un mesaj primit recent de la cineva care tocmai urma să elibereze specia într-un lac și a fost convins să renunțe în ultima clipă, m-a determinat să scriu despre ele.

Sunt mici, sunt drăguțe, sunt ieftine, sunt prezente în cam toate mall-urile și sunt…mortale. Nu pentru noi oamenii, ci pentru broaștele din întreaga lume. Poate credeți că exagerez, dar multe specii au intrat în declin sau chiar au și dispărut datorită broaștei africane cu gheare. Nu pentru că le face concurență, nu pentru că le mănâncă, ci pentru că este vectorul temutei boli care a decimat populații de amfibieni peste tot în lume: chytridomicoza.

Broasca africană cu gheare este purtătorul patogenului, dar nu dezvoltă și maladia. Patogenul în cauza nu este un virus sau o bacterie, ci o ciupercă care trăiește pe pielea amfibienilor, numită Batrachochytrium dendrobatidis.

Efectele pe plan mondial sunt dramatice. Aproape o sută de specii de broaște au dispărut din cauza acestui patogen. Alte cinci sute au intrat în declin.

Broasca africană cu gheare a fost introdusă în America de Nord, Asia și America de Sud. Iar în Europa ea este prezentă deja în câteva țări, unde se încearcă pe cât posibil eradicarea populațiilor: Marea Britanie, Franța, Portugalia și Italia.

Nu este cazul să ne jucăm cu șansele de supraviețuire ale broaștelor native introducând în natură una care chiar nu are ce căuta la noi și este problematică peste tot in lume. Și așa avem puține specii de amfibieni, majoritatea amenințate și trecute în Cartea Roșie a Vertebratelor din România.

În concluzie, nu eliberați broaștele de la pet-shop în lacuri, fie ele antropice sau naturale. Dați-le în adopție sau încercați să le returnați în magazine.

Iar dacă observați specia undeva în natură va rog să mă contactați. Voi încerca să ajung în cel mai scurt timp pentru a interveni dacă este vorba de București și împrejurimi, iar dacă discutăm de o altă zonă a țării vă voi pune în legătură cu cel mai apropiat specialist.

Vă mulțumesc!

Șarpele de stepă

Lasă un comentariu

Cel mai rapid șarpe de la noi își folosește viteza pentru a alerga în legea lui după șoareci și șopârle prin sudul țării, nu pentru a urmări oamenii cu ofidiofobie.

1 Adult

Șarpele de stepă (Dolichophis caspius)

Din când în când gonește și după parteneri și păsări, dar niciodată după pașnicii naturaliști.

Însă chiar și această adaptare nu îi este din păcate suficientă pentru a fugi din calea automobilelor sau a vreunui localnic cu sapa în mâna pus pe fapte de vitejie, marcat de toate miturile care circulă în jurul speciei.

2 Habitat

Habitat dobrogean

De-a lungul timpului șarpele de stepă a fost cunoscut în popor sub multe alte denumiri: șarpe sur, balaur mic, șarpe de dudău, șarpe de sadină, șarpe rău sau șarpe cu abdomen galben.

Și nici zoologii nu s-au lăsat mai prejos, plimbându-l de-a lungul secolelor prin câteva genuri, specii și subspecii până să se hotărască la Dolicophis caspius: Zamenis gemonensis, Hierophis caspius, Coluber jugularis.

Important este că vorbim despre un șarpe frumos, de talie mareneveninos, cu coadă lungă și cap relativ mic, incapabil de a înghiți vaci, câini sau copii. Dorsal este gri-maroniu fără pete, pe burtă este alb-gălbui, iar juvenilii prezintă și dungi transversal pe spate. Adulții au dimensiuni cuprinse între 120 și 200 cm, excepțional mai mult.

4 Adult

Șarpele de stepă (Dolichophis caspius)

Trăiește în habitate deschise precum pante stâncoase, râpe și liziere de păduri, dar uneori mai pătrunde și în zonele urbane pentru a se înfrupta din șobolanii care infestează orașele.

5 Juvenil

Juvenil

Șarpele de stepă este considerat o specie vulnerabilă, cu o populație de câteva mii de indivizi răspândită din Banat până în sudul Moldovei și Dobrogea iar principalele amenințări la adresa sa sunt distrugerea, degradarea și fragmentarea habitatelor prin extinderea suprafețelor agricole, la care se adaugă mortalitatea în traficul rutier și uciderea deliberată.

3 Distributia

Județele cu prezență confirmată

Bucurați-vă așadar când vedeți unul sorindu-se dimineața pe ruinele unei cetăți de la malul marii sau cățărat într-un arbust.

5.1

Histria

Atâta timp cât îl veți atinge doar cu privirea vă promit că nu își va mușca coada pentru a se transforma într-un cerc care să vă fugărească, nu vă va trage după el într-un bârlog plin cu nestemate și nici nu își va folosi ochii mari pentru a vă hipnotiza.

Iar dacă la fel ca mine considerați șerpii ca fiind frumoși si fascinanți, nicidecum răi sau șireți, atunci vă recomand din toată inima această carte:

6 Carte

The Book of Snakes de Mark O’Shea (click pentru link)

Spor la observații!

Broasca rugoasă brună

Lasă un comentariu

Greu de crezut, dar unul dintre cei mai interesanți amfibieni de la noi a ajuns să fie preț de câteva secole și unul dintre cele mai hulite și persecutate animale.

1

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Majoritatea copiilor râd acum la auzul poveștilor cu broscoi magici care dau râie sau negi celor ce îndrăznesc să îi atingă, dar mulți bunici încă se jură că este purul adevăr; ba chiar o mătușă de a unui vecin de-al lor a pățit-o când erau ei tineri și plecau cu caprele pe deal.

Suntem însă în secolul XXI și trebuie să ne fie foarte clar că Pământul nu este plat, pisicile negre nu aduc ghinion, cucuvelele nu prevestesc vreo moștenire și broaștele nu au râie.

2

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Dar de unde să fi provenit acest mit?

Teoria mea are legătură cu ocupația străveche a locuitorilor țării noastre și anume păstoritul. Săracii țărani de odinioară munceau foarte mult cu și pentru animalele din ogradă. Le tundeau, le mulgeau, le hrăneau și le plimbau. Problema este că în acele timpuri îndepărtate igiena personală nu era primordială. Și nu doar în rândul păstorilor.

Drept consecință, un acarian parazit exclusiv pe mamifere, numit Sarcoptes scabiei, o ducea la la fel de bine pe pielea unui cioban ca pe a unei capre, a unui câine sau a unui porc. Iritațiile astfel dobândite erau inestetice și enervante.

În același timp, pentru a face loc satelor și pășunilor, multe păduri au început să fie defrișate. Se dorea mai mult pământ arabil dar și un număr mai mic de lupi. Așa că în marginea codrilor au răsărit adăposturile vitelor, cu grămezile lor de furaje și bălegar, adevărați magneți pentru insecte. Iar acele insecte au atras, ați ghicit, amfibienii din pădure, printre care și broaștele Bufo.

Având pielea bogată în glande tegumentare, broasca maronie găsită dormind într-o grămadă de lemne a fost paratrăsnetul perfect pentru frustrările ciobanului cu pielea vrașite. Doar nu era să dea vina pentru bubele și mâncărimile sale pe vitele care îl hrăneau și îl îmbrăcau sau pe câinii care îi păzeau agoniseala. Și așa a ocărât-o ca broască … râioasă.

3

Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)

Să vedem ce e cu negii acum.

Cu toții știm că arată ca niște protuberanțe ale pielii, preponderent închise la culoare. Mai puțin cunoscut este faptul că resposabil pentru apariția lor nu este deochiul, blestemul sau broscoiul, ci un virus. Și nu un virus care este prezent pe broaște ci unul specific nouă, virusul papiloma uman. Iar cea mai bună metodă pentru prevenirea infecțiilor este, evident, igiena cea neglijată în trecut.

6

Habitat

Frumoasa broască rugoasă brună (Bufo bufo), cu ochii ei ca de chihlimbar, este răspândită în toate județele României unde populează pădurile întinse de foioase și de amestec.

Una din trăsăturile cele mai deosebite ale acestei specii nu este însă pielea, ci migrația de primăvară. Broaștele utilizează un habitat pentru activitatea terestră și hibernare iar un altul pentru reproducere. Astfel că după terminarea iernii și topirea zăpezilor călătoresc și câțiva kilometri în căutarea bălților temporare unde vor depune șiragurile cu mii de ouă.

Iar în timpul acestor migrații masive are loc și acuplarea, perechile formându-se înainte ca partenerii să ajungă în apă.

7

Pereche

8

Depunera ouălor

Un alt mit, de această dată inofensiv, legat de peregrinarea din primăvară ar fi că mamele își cară puii în spate. 🙂

Dacă vreți să aflați mai multe despre fascinanta lume a broaștelor mici și mari, terestre sau arboricole, diurne și nocturne, atunci vă recomand această minunată carte:

IMG_0003

The Book of Frogs – A Life-Size Guide to Six Hundred Species from Around the World (click pentru link)

Spor la observații!

2019 pe scurt

Lasă un comentariu

Pentru herpetologia românească 2019 a fost unul dintre cei mai buni ani, în opinia mea plasându-se alături de cei în care s-a redescoperit Eryx sau în care ne-a vizitat Caretta.

În primul rând am avut parte de niște schimbări taxonomice majore. Pe unele le anticipam, iar altele ne-au demonstrat câte mai sunt de descoperit pe bătrânul continent. Să începem!

Subspecia broaștei de pământ verzi prezente la noi a fost ridicată la rang de specie, astfel Pelobates syriacus balcanicus a devenit Pelobates balcanicus.

1 Pel bal

Pelobates balcanicus

La gușterul vărgat dobrogean am avut parte de un șoc de proporții și anume că nu face parte din specia din care credeam, ci din cu totul alta. Așadar, nu avem în țară Lacerta trilineata, ci Lacerta diplochondrodes. Diplochondrodes, nu Diplodocus. 🙂

3 Lac dip

Lacerta diplochondrodes

Cea mai așteptată schimbare a fost cea legată de vipera de silvostepă, care din subspecie a viperei comune a fost reevaluată ca specie de sine stătătoare, Vipera nikolskii.

2 Vip nik

Vipera nikolskii

Însă adevăratele surprize nu au venit din eprubetele cu ADN, ci din observațiile de teren.

3.1

Prin jungla urbană

Astfel herpetofauna României s-a îmbogățit în acest an cu două șopârle noi. În plus, am confirmat și reproducerea uneia descoperite vara trecută:

IMG_0025

Podarcis siculus campestris (click pentru detalii)

5 P m mac

Podarcis muralis maculiventris (click pentru detalii)

6 Med dan

Mediodactylus danilewskii danilewskii (click pentru detalii)

Ca de obicei, la sfârșitul sezonului aș vrea să vă recomand ceva de citit.  Pentru început un site deosebit născut din pasiune pură – Enciclopedia șerpilor din România. Garantez pentru acuratețea informaților, îl știu bine pe consultant: 😉

New Bitmap Image

Şerpedia

Apoi, această carte revoluționară, ideală de pus sub brad. Este despre șerpii din toată lumea și mai ales din toate timpurile. Sau mai bine zis șopârlele-șerpi…

8 Carte 2

The Origin of Snakes – Morphology and the Fossil Record, 2019

Sărbători fericite și să ne vedem cu bine în 2020!

 

Prima populație de gecko

Un comentariu

Dacă anul trecut am fotografiat primul Mediodactylus danilewskii din România, acum iată că am descoperit în cu totul altă zonă o întreagă populație – câteva zeci de exemplare de toate vârstele și dimensiunile.

Habitatul este și el foarte interesant, fiind vorba de ruinele Conacului Dudești situate în sud-estul capitalei.

IMG_20190822_224412 (2)

Gecko (Mediodactylus danilewskii danilewskii)

IMG_20190822_221446 (2)

Investigații nocturne

IMG_201

Corcodușii erau plini, zidurile exterioare la fel; chiar și casele sau firmele aflate în vecinătate

img5

Gecko (Mediodactylus danilewskii danilewskii)

Sunt animale absolut fascinante. Deși camuflajul este principalul sistem defensiv, viteza de deplasare, atât în plan vertical cât și orizontal, depășește orice așteptare. Iar comportamentul social, cu împărțirea pașnică a microhabitatelor la care se adaugă sunetele că niște plescăituri prin care țin legătura cu semenii mai îndepărtați ne-au uimit.

Legat de originea lor, ipoteza mea este că fondatorii coloniei au sosit în urmă cu câțiva ani în spațiile de bagaje ale autocarelor firmei de transport ce are sediul în curtea complexului.

Mulțumesc echipei formate din Cristian, Marius, Dan și Doru, dar și angajaților și locatarilor anonimi din zonă care ne-au permis accesul pe proprietățile lor.

Pe curând!

 

 

Older Entries