Deși este ciudat să vezi toți șerpii înainte de a observa toate broaștele iată că totuși m-am aflat în postura delicată de a fi fotografiat balaur sau boa fără să fi întâlnit măcar un … brotăcel.
Sigur, îl bifasem de mult pe cel răsăritean, dar nu aveam deloc pace; doar iarba este întotdeauna mai verde pe partea cealaltă, nu-i așa?!
Și astfel am trecut pe cealaltă parte a Carpaților, în Transilvania, pentru a căuta o Hyla arborea pură, fără gene caracteristice rudelor sale muntene, moldovene sau dobrogene.
Am dat de el într-o construcție hidrotehnică abandonată. L-am scos cu grijă la lumină și căldură, unde mulțumit de intervenția noastră s-a suit tacticos într-un arbust și și-a schimbat culoarea.
Acum pot dormi liniștit, am terminat în sfârșit de pozat toți amfibienii din România. Și am o nouă specie favorită!
Herpetofauna României 