E sfârșit de săptămână și am rămas fără mâncare în frigider. Un cetățean responsabil ar merge la prima oră la hypermarket. În septembrie un birder redutabil însă … se va mulțumi cu o cafea mare menită să țină și de foame și de sete. Astfel am pornit spre Munții Făgăraș cu vechiul meu prieten Daniel și nu ne-am lăsat până nu am ajuns la Cabana Bâlea.     Frig, ceață chiar și gheață; păsări cam deloc; stomacul ne rodea și am început să și tremurăm. Dar cine are timp de cumpărat gustări când fâsele de munte tocmai au început a da semne de viață?! O fâsă, două, nouă, ușor-ușor toate stâncile aveau câte una în vârf și spre surprinderea lui Dan eu țineam morțiș să le privesc pe fiecare în parte.Răbdarea ne-a fost răsplătită într-un târziu când printre zecile de fâse maronii am depistat o pată de culoare…Și murat bine de burniță, am strigat: brumăriță!!! O specie nouă pentru amândoi, una apropape imposibil de observat în afara lanțurilor muntoase și în special a golurilor alpine, unde cuibărește. Gata, puteam sărbători bifarea brumăriței de stâncă cu sendvișuri!

Vedere spre Cabana Capra

Vedere spre Cabana Capra

Brumărița de stâncă (Prunella collaris)

Brumărița de stâncă (Prunella collaris)

          La prânz a ieșit in sfârșit soarele și odată cu el, șopârlele de munte.

După-atâta frig si ceață / Iar s-arată soarele...

După-atâta frig si ceață / Iar s-arată soarele…

 Șopârla de munte (Zootoca vivipara)

Șopârla de munte (Zootoca vivipara vivipara)

          Dar poate și mai important, au început a se hrăni câțiva lăstuni de stâncă, încă o noutate pentru noi, și oarecum și pentru teritoriul României unde a apărut abia în 1968!
Cum este totuși aproape imposibil să fotografiezi lăstunii în zbor cu o cameră compactă, vă las tot cu vedeta ieșirii. 🙂

Brumărița de stâncă (Prunella collaris)

Brumărița de stâncă (Prunella collaris)

Anunțuri